Nu stiu daca e din cauza vremii...sau din cauza ca sunt departe de casa,dar m-a cuprins o mica nostalgie,sau chiar un dor as putea spune.Imi este dor de casa,de prieteni,de felul in care ma trezeam inconjurata de familie,de nepotelele mele care au o energie ametitoare, de certurile cu fratele meu,de sora mea de suflet adica verisoara mea care nici daca am fi fost surori nu am fi fost asa de apropiate,imi este dor de felul in care valurile se sfaramau cand atingeau tarmul,de colegii de liceu, de "minciunelele" pe care i le spuneam dirigintei ca sa ne lase sa plecam, de profa de fizica desi era singura de care ne temeam ingrozitor, intr-un cuvant imi e dor de tot ce inseamna trecut, de la copilarie pana la mutarea in alt oras la facultate...Urasc faptul ca ma simt asa pentru ca imi da senzatia ca poate am gresit facand acest pas,pot doar spera ca o sa treaca aceasta nostalgie (ca depresie e prea mult spus) si ca o sa am timp sa am alte amintiri la fel de frumoase ca si celelalte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu